Începând cu 2025, analiza de risc fiscal efectuată de Agenția Națională de Administrare Fiscală (ANAF) devine un instrument central pentru selecția contribuabililor supuși inspecțiilor fiscale. Încadrarea unei societăți în categoria de risc fiscal ridicat poate avea consecințe directe asupra activității economice, de la rambursarea TVA până la credibilitatea în relațiile comerciale și bancare.

Acest ghid detaliază criteriile de evaluare, efectele practice și cadrul legal aplicabil, astfel încât antreprenorii și profesioniștii contabili să își poată evalua corect riscurile.

Ce înseamnă „risc fiscal ridicat” pentru o societate

Potrivit Codului Fiscal (art. 375 alin. 11 și art. 435 alin. 31) și Codului de Procedură Fiscală, ANAF evaluează contribuabilii pe baza unei analize de risc ce ia în calcul indicatori obiectivi. Încadrarea într-o categorie de risc ridicat înseamnă că societatea prezintă o probabilitate sporită de neconformare fiscală.

Efectele încadrării

  • Rambursări TVA: pot fi întârziate sau condiționate de controale prealabile.

  • Inspecții fiscale prioritare: societățile cu risc ridicat sunt selectate cu prioritate pentru verificări generale sau parțiale.

  • Notificări de conformare: dacă riscurile identificate nu sunt remediate, se pot declanșa controale.

  • Credibilitate scăzută: atât partenerii comerciali, cât și instituțiile financiare pot restrânge colaborarea.

Criteriile pentru stabilirea riscului fiscal ridicat

(Ordin ANAF nr. 417/2025, modificat prin Ordin 1826/2025)

În aplicarea Codului Fiscal, ANAF analizează următoarele criterii atunci când evaluează operatorii economici persoane juridice:

  1. Societăți nou-înființate sau la care s-au preluat părțile sociale în ultimele 12 luni.

  2. Societăți care nu au desfășurat activitate economică în ultimele 12 luni.

  3. Societăți reactivate după ce au fost declarate inactivate, în ultimele 12 luni.

  4. Societăți cu domiciliu fiscal declarat la sediul unui cabinet de avocatură.

  5. Societăți care au obținut autorizări sau înregistrări pentru comercializarea produselor accizabile în ultimele 12 luni (cu excepția reînnoirilor).

  6. Operatorii economici care nu au desfășurat activitate economică în domeniul produselor accizabile în ultimele 36 de luni.

  7. Societăți cu istoric fiscal inadecvat, precum:

    • Obligații fiscale restante executate silit în ultimii 5 ani;

    • Declararea cu întârziere (peste 5 zile) a obligațiilor fiscale în ultimele 12 luni;

    • Beneficiari de eșalonări/restructurări care nu au respectat graficele de plată, au pierdut valabilitatea eșalonării sau au acumulat noi datorii;

    • Asociați/administratori implicați anterior în societăți din domeniul produselor accizabile cu autorizații revocate, obligații fiscale restante sau intrate în insolvență/faliment;

    • Solicitări de restituire/compensare a unor sume pentru care, la control, cel puțin 25% nu erau justificate;

    • Lipsa fondurilor financiare necesare pentru acoperirea achizițiilor lunare de produse accizabile.

Aceste criterii vizează atât firmele noi, cât și pe cele cu istoric fiscal problematic, punând accent pe activități cu risc mare (produse accizabile, schimbări frecvente de acționariat, lipsă activitate economică reală).

 Cadrul legal al inspecțiilor fiscale

Analiza de risc este fundamentul pentru declanșarea unei inspecții fiscale generale sau parțiale, conform Codului de procedură fiscală:

  • Art. 77: definește inspecția fiscală generală (verificarea tuturor obligațiilor fiscale) și inspecția fiscală parțială (verificarea unor obligații specifice).

  • Art. 115: stabilește că decizia de efectuare a inspecției se bazează pe analiza de risc.

  • Art. 121: selectarea contribuabililor se face exclusiv în funcție de nivelul riscului, contribuabilul neputând contesta procedura de selecție.

  • Art. 121¹: înainte de inspecție, organul fiscal poate emite o notificare de conformare prin care contribuabilul este informat despre riscurile identificate și are ocazia să își corecteze declarațiile fiscale.

Cum poate reacționa societatea vizată

  1. Monitorizarea permanentă a situației fiscale: depunerea declarațiilor la timp și evitarea acumulării de datorii fiscale.

  2. Transparență în structura acționariatului: evitarea schimbărilor frecvente și a asocierii cu persoane implicate în societăți cu istoric negativ.

  3. Pregătirea documentației contabile: evidența clară a activităților și a surselor de finanțare, în special pentru societățile cu produse accizabile.

  4. Răspuns prompt la notificările ANAF: conformarea voluntară reduce riscul declanșării unei inspecții extinse.

Încadrarea într-o categorie de risc fiscal ridicat poate afecta direct fluxul de numerar și reputația unei companii. Societățile trebuie să acorde atenție:

  • istoricului fiscal (datorii, eșalonări, întârzieri la declarații),

  • activităților sensibile (produse accizabile),

  • și documentării activității economice reale.

Respectarea obligațiilor fiscale, raportarea corectă și o bună organizare internă reprezintă cele mai eficiente măsuri de prevenire a includerii în categoria de risc fiscal ridicat.