Gestionarea corectă a punctelor de lucru (sedii secundare) intră într-o nouă etapă de la 1 ianuarie 2026: dacă ai o entitate organizată la o adresă diferită de sediul social și există cel puțin un salariat care obține venituri din salarii, apare obligația de înregistrare fiscală a acelui punct de lucru ca plătitor de salarii. Regula este introdusă de Legea nr. 245/2025, care modifică art. 32 alin. (7) din Legea nr. 273/2006.
Mai important pentru practică: legea leagă obligația de impozitul pe veniturile din salarii, care trebuie urmărit și gestionat distinct pentru fiecare punct de lucru, în funcție de locul unde angajații își desfășoară efectiv activitatea.
Ce spune concret Legea 245/2025 (în termeni operaționali)
Legea stabilește, pe scurt, trei idei-cheie:
Cine: orice subiect de raport juridic fiscal (inclusiv operator economic, instituție publică și locală) care are o entitate la altă adresă decât sediul social;
Când: dacă în acea entitate există cel puțin o persoană cu venituri din salarii;
Ce trebuie făcut: se solicită înregistrarea fiscală la organul ANAF competent teritorial pentru adresa unde se desfășoară efectiv activitatea.
Nu contează localitatea, ci adresa: aceeași localitate ≠ aceeași adresă
Un aspect care creează confuzie în practică: „dacă punctul de lucru e în aceeași localitate, mai trebuie înregistrat?”
Textul legal nu condiționează obligația de localitate/județ, ci de existența unei entități la altă adresă decât sediul social și de existența cel puțin a unui salariat. Cu alte cuvinte, dacă ai un punct de lucru la o adresă diferită, chiar și în aceeași localitate, regula se aplică (în lipsa unei excepții exprese). Această concluzie rezultă din formularea „la altă adresă decât sediul social”, fără alte distincții.
Efectul principal: impozitul pe salarii trebuie calculat, reținut și virat „pe fiecare punct de lucru”
Legea spune explicit că plătitorii de salarii trebuie să își organizeze contabilitatea astfel încât să reflecte impozitul pe venit aferent fiecărei luni calculat, reținut și virat pe fiecare entitate (adică pe fiecare punct de lucru care intră sub incidența regulii).
În practică, înregistrarea fiscală pentru un punct de lucru se materializează prin emiterea unui certificat de înregistrare fiscală pentru entitate (punctul de lucru), utilizat pentru evidențierea separată. Legea prevede inclusiv obligația ANAF de a transmite copia certificatului către primărie în 5 zile de la înregistrare.
Ca mecanism de raportare, ghidurile ANAF au arătat (și în trecut) că impozitul pe salarii se declară defalcat pe codul fiscal al sediilor secundare și se fac plăți distincte pentru fiecare sediu secundar — model care se aliniază cerinței legii de evidențiere „pe fiecare entitate”.
Termenele: 30 de zile (și pentru punctele existente)
Legea stabilește termene clare:
30 de zile de la înființare pentru entitățile nou-înființate;
30 de zile și pentru entitățile deja existente la momentul intrării în vigoare (art. II din Legea 245/2025).
(pentru firme/ONG-uri/instituții)
Inventariază toate punctele de lucru: orice adresă unde există activitate efectivă în afara sediului social.
Verifică situația salariaților: există măcar 1 salariat „alocat” activității la acea adresă?
Stabilește organul fiscal competent: ANAF-ul din raza adresei punctului de lucru.
Depune cererea în 30 de zile (în funcție de situație: înființare / intrare în vigoare).
Actualizează payroll & contabilitatea: astfel încât impozitul pe salarii să fie evidențiat/virat distinct pe puncte de lucru.
Întrebări frecvente
Dacă am un singur angajat la punctul de lucru, chiar trebuie înregistrare?
Da — pragul este „cel puțin o persoană” care realizează venituri din salarii.
Dacă punctul de lucru e în aceeași localitate cu sediul social?
Legea nu creează o excepție pe criteriul localității; criteriul este adresa diferită + cel puțin un salariat.
Ce taxă vizează această regulă?
În mod expres, cerința de evidențiere distinctă se referă la impozitul pe veniturile din salarii (și venituri asimilate), gestionat pe fiecare entitate/punct de lucru
