OMFP nr. 1.802/2014 face referire la utilizatori fără să îi enumere și fără să prezinte nevoile lor informaționale.

Utilizatorii situațiilor financiare și nevoile lor de informare

Situațiile financiare reprezintă o sursă esențială de informații pentru diverse categorii de utilizatori, fiecare având nevoi specifice în ceea ce privește analiza poziției financiare, a performanței economice și a fluxurilor de numerar ale unei entități. Conform Cadrului general conceptual emis de IASB și reglementărilor naționale în vigoare, utilizatorii situațiilor financiare sunt împărțiți în două mari categorii: utilizatori externi și utilizatori interni.

1. Utilizatorii externi ai situațiilor financiare

Aceștia sunt persoane sau entități care nu fac parte din companie, dar au un interes direct în activitatea acesteia. Ei utilizează situațiile financiare pentru a evalua riscurile, oportunitățile și stabilitatea economică a firmei.

1.1. Investitorii existenți și potențiali

  • Interes principal: Stabilitatea financiară, rentabilitatea investițiilor și perspectivele de creștere.
  • Nevoi informaționale: Evoluția veniturilor, profitabilitatea, structura capitalului, capacitatea de generare a fluxurilor de numerar.
  • Bază legală: Legea nr. 24/2017 privind emitenții de instrumente financiare și operațiuni de piață impune publicarea informațiilor financiare relevante pentru investitori, asigurându-le transparență în procesul decizional.

1.2. Împrumutătorii de fonduri (bănci, instituții financiare, obligatari)

  • Interes principal: Capacitatea firmei de a rambursa împrumuturile și stabilitatea financiară pe termen lung.
  • Nevoi informaționale: Gradul de îndatorare, lichiditatea, istoricul plăților și fluxurile de numerar disponibile pentru acoperirea datoriilor.
  • Bază legală: Regulamentul BNR nr. 5/2013 privind cerințele prudențiale pentru instituțiile de credit obligă firmele să furnizeze documente financiare relevante la accesarea creditelor.

1.3. Furnizorii și partenerii comerciali

  • Interes principal: Capacitatea firmei de a-și respecta obligațiile de plată și stabilitatea relațiilor comerciale.
  • Nevoi informaționale: Soldul datoriilor comerciale, istoricul plăților, nivelul stocurilor și evoluția veniturilor.
  • Bază legală: Codul Fiscal și Codul de Procedură Fiscală stabilesc obligațiile firmelor în ceea ce privește raportarea veniturilor și datoriilor, aspecte esențiale pentru partenerii comerciali.

1.4. Clienții

  • Interes principal: Continuitatea activității companiei și capacitatea acesteia de a livra produse/servicii pe termen lung.
  • Nevoi informaționale: Stabilitatea financiară, capacitatea de onorare a comenzilor și sustenabilitatea operațiunilor.
  • Bază legală: Legea nr. 296/2004 privind Codul consumului reglementează obligațiile comerciale și transparența informațiilor pentru clienți.

1.5. Partenerii sociali (angajați, sindicate, asociații profesionale)

  • Interes principal: Siguranța locurilor de muncă, creșterea veniturilor salariale și condițiile de muncă.
  • Nevoi informaționale: Evoluția financiară a firmei, capacitatea de a menține sau majora salariile, nivelul investițiilor în resurse umane.
  • Bază legală: Codul Muncii și Legea nr. 62/2011 a dialogului social reglementează drepturile angajaților și accesul acestora la informații privind stabilitatea angajatorului.

1.6. Autoritățile fiscale și alte instituții de reglementare

  • Interes principal: Respectarea obligațiilor fiscale, transparența raportărilor financiare și conformitatea cu legislația în vigoare.
  • Nevoi informaționale: Situația veniturilor și cheltuielilor, corectitudinea impozitării, tranzacțiile cu terți.
  • Bază legală: Codul Fiscal și Codul de Procedură Fiscală reglementează obligațiile de raportare și control ale firmelor.

2. Utilizatorii interni ai situațiilor financiare

Aceștia sunt persoanele din interiorul companiei care utilizează datele financiare pentru luarea deciziilor strategice.

2.1. Managementul companiei

  • Interes principal: Optimizarea resurselor, creșterea profitabilității și planificarea dezvoltării afacerii.
  • Nevoi informaționale: Performanța operațională, structura costurilor, evoluția vânzărilor, analiza eficienței investițiilor.
  • Bază legală: Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale impune obligația administratorilor de a lua decizii bazate pe informații financiare relevante.

3. Importanța raportării financiare pentru utilizatori

Situațiile financiare oferă o imagine clară asupra activității unei firme, facilitând luarea deciziilor de către toți utilizatorii interesați. Transparentizarea informațiilor financiare permite:

  • Investitorilor să evalueze randamentul capitalului investit;
  • Creditorilor să analizeze riscurile de creditare;
  • Furnizorilor să stabilească relații comerciale sigure;
  • Clienților să decidă asupra continuității colaborării;
  • Angajaților și sindicatelor să negocieze drepturile salariale;
  • Autorităților fiscale să monitorizeze corectitudinea raportărilor financiare.

Raportarea financiară conform Standardelor Internaționale de Raportare Financiară (IFRS) și reglementărilor contabile naționale asigură un cadru transparent și comparabil pentru utilizatorii informațiilor financiare.

Concluzie

Utilizatorii situațiilor financiare au nevoi diverse, iar accesul la informații corecte și actualizate este esențial pentru luarea deciziilor economice. Într-un mediu de afaceri dinamic, raportarea financiară nu este doar o obligație legală, ci și un instrument de creștere a încrederii în relațiile comerciale și de investiții. Respectarea cerințelor legale și utilizarea unor practici contabile transparente contribuie la dezvoltarea unui mediu economic stabil și predictibil.