Livrările și achizițiile intracomunitare de bunuri și servicii pot ridica numeroase întrebări pentru antreprenori și firmele din România. În special, este esențial de înțeles când se aplică plafonul de 10.000 € (aprox. 34.000 lei), care este diferența dintre înregistrarea în scopuri de TVA conform art. 316 și înregistrarea specială art. 317, precum și ce declarații trebuie depuse la ANAF.

Ce înseamnă livrare intracomunitară?

O livrare intracomunitară de bunuri are loc atunci când o firmă din România vinde produse către un client dintr-un alt stat membru al Uniunii Europene.

  • Dacă clientul este persoană juridică înregistrată în scopuri de TVA în UE (B2B), operațiunea poate fi scutită de TVA (art. 294 Cod fiscal), cu condiția îndeplinirii unor criterii clare.

  • Dacă clientul este consumator final (B2C), se aplică regulile vânzărilor la distanță și pragul de 10.000 € la nivel UE.

Articolul 316 vs. Articolul 317 Cod Fiscal – diferențe esențiale

  • Art. 316 – Înregistrare normală în scopuri de TVA
    Obligatorie pentru firmele care vor să aplice scutirea la livrările intracomunitare B2B sau să utilizeze regimul OSS pentru vânzările B2C transfrontaliere. Se aplică din primul leu/euro facturat către o firmă din UE.

  • Art. 317 – Înregistrare specială în scopuri de TVA
    Se aplică doar pentru achiziții intracomunitare de bunuri și servicii atunci când persoana nu este înregistrată normal (art. 316) și depășește plafonul anual de 10.000 €. Este folosită pentru declararea și plata TVA prin D301 și pentru raportarea în D390.

Plafonul de 10.000 €: când contează și când nu?

  • Livrări intracomunitare B2B – NU există plafon. Pentru a factura cu TVA 0% ai nevoie de cod TVA art. 316 și raportare în D390.

  • Vânzări B2C la distanță (magazin online, e-commerce) – există plafonul de 10.000 € pe toate vânzările transfrontaliere. Până la plafon aplici TVA din România, peste el aplici TVA din țara clientului și declari prin OSS.

  • Achiziții intracomunitare de bunuri (AIC) – există plafonul de 10.000 € (34.000 lei) pe an. Dacă îl depășești, devii obligat să te înregistrezi special (art. 317) și să declari TVA în România.

Declarațiile obligatorii

  • D390 VIES – se depune pentru toate livrările și achizițiile intracomunitare declarate cu TVA 0% sau taxare inversă.

  • D301 – se depune pentru achizițiile intracomunitare realizate de persoanele înregistrate special conform art. 317.

  • OSS (One Stop Shop) – regim opțional pentru vânzările B2C la distanță, care permite declararea centralizată a TVA-ului datorat în alte state membre.

Exemple practice

  1. Vinzi echipamente IT unei firme din Germania (B2B):

    • Ai nevoie de cod TVA art. 316.

    • Facturezi cu TVA 0% și raportezi în D390.

  2. Vinzi prin magazin online pantofi clienților persoane fizice din Franța (B2C):

    • Sub 10.000 € anual: aplici TVA din România.

    • Peste 10.000 €: aplici TVA din Franța și declari prin OSS.

  3. Cumperi bunuri din Ungaria pentru firma ta, fără cod TVA art. 316:

    • Sub 10.000 €: furnizorul îți facturează cu TVA din Ungaria.

    • Peste 10.000 €: trebuie să te înregistrezi art. 317 și să plătești TVA în România prin D301.

Regulile TVA pentru tranzacțiile intracomunitare sunt stricte și diferite în funcție de tipul de client (B2B vs. B2C) și natura operațiunii (livrare sau achiziție).

  • Firmele care fac livrări B2B trebuie să aibă cod TVA art. 316 încă de la prima tranzacție.

  • Comercianții online (B2C) trebuie să urmărească pragul de 10.000 € și să utilizeze OSS pentru vânzări în UE.

  • Persoanele fără cod TVA care fac achiziții intracomunitare trebuie să urmărească plafonul de 34.000 lei/an și să se înregistreze special dacă îl depășesc.

Respectarea acestor reguli nu doar că evită sancțiuni fiscale, dar oferă și credibilitate în relația cu partenerii de afaceri din Uniunea Europeană.