Hărțuirea la locul de muncă sau mobbing-ul se poate manifesta în moduri diferite și de multe ori începe într-un mod subtil.
Potrivit LEGII nr. 167 din 7 august 2020 pentru moficarea si completarea Ordonanței Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, precum și pentru completarea art. 6 din Legea nr. 202/2002 privind egalitatea de șanse și de tratament între femei și bărbați:
Constituie hărțuire morală la locul de muncă și se sancționează disciplinar, contravențional sau penal, după caz, orice comportament exercitat cu privire la un angajat de către un alt angajat care este superiorul său ierarhic, de către un subaltern și/sau de către un angajat comparabil din punct de vedere ierarhic, în legătură cu raporturile de muncă, care să aibă drept scop sau efect o deteriorare a condițiilor de muncă prin lezarea drepturilor sau demnității angajatului, prin afectarea sănătății sale fizice sau mentale ori prin compromiterea viitorului profesional al acestuia, comportament manifestat în oricare dintre următoarele forme:
a) conduită ostilă sau nedorită;
b) comentarii verbale;
c) acțiuni sau gesturi.
Constituie hărțuire morală la locul de muncă orice comportament care, prin caracterul său sistematic, poate aduce atingere demnității, integrității fizice ori mentale a unui angajat sau grup de angajați, punând în pericol munca lor sau degradând climatul de lucru. În înțelesul prezentei legi, stresul și epuizarea fizică intră sub incidența hărțuirii morale la locul de muncă.
Fiecare angajat are dreptul la un loc de muncă lipsit de acte de hărțuire morală. Niciun angajat nu va fi sancționat, concediat sau discriminat, direct sau indirect, inclusiv cu privire la salarizare, formare profesională, promovare sau prelungirea raporturilor de muncă, din cauză că a fost supus sau că a refuzat să fie supus hărțuirii morale la locul de muncă.
Angajații care săvârșesc acte sau fapte de hărțuire morală la locul de muncă răspund disciplinar, în condițiile legii și ale regulamentului intern al angajatorului. Răspunderea disciplinară nu înlătură răspunderea contravențională sau penală a angajatului pentru faptele respective.
Angajatorul are obligația de a lua orice măsuri necesare în scopul prevenirii și combaterii actelor de hărțuire morală la locul de muncă, inclusiv prin prevederea în regulamentul intern al unității de sancțiuni disciplinare pentru angajații care săvârșesc acte sau fapte de hărțuire morală la locul de muncă.
Este interzisă stabilirea de către angajator, în orice formă, de reguli sau măsuri interne care să oblige, să determine sau să îndemne angajații la săvârșirea de acte sau fapte de hărțuire morală la locul de muncă.
Angajatul, victimă a hărțuirii morale la locul de muncă, trebuie să dovedească elementele de fapt ale hărțuirii morale, sarcina probei revenind angajatorului, în condițiile legii. Intenția de a prejudicia prin acte sau fapte de hărțuire morală la locul de muncă nu trebuie dovedită.
Constituie contravenție hărțuirea morală la locul de muncă săvârșită de către un angajat, prin lezarea drepturilor sau demnității unui alt angajat, și se pedepsește cu amendă de la 10.000 lei la 15.000 lei.
Constituie contravenție și se sancționează cu amendă:
a) de la 30.000 lei la 50.000 lei neîndeplinirea de către angajator a obligațiilor prevăzute la art. 2 alin. (5^5);
b) de la 50.000 lei la 200.000 lei nerespectarea de către angajator a prevederilor art. 2 alin. (5^6).
Ori de câte ori va constata săvârșirea unei fapte de hărțuire morală la locul de muncă, instanța de judecată poate, în condițiile legii:
a) să dispună obligarea angajatorului la luarea tuturor măsurilor necesare pentru a stopa orice acte sau fapte de hărțuire morală la locul de muncă cu privire la angajatul în cauză;
b) să dispună reintegrarea la locul de muncă a angajatului în cauză;
c) să dispună obligarea angajatorului la plata către angajat a unei despăgubiri în cuantum egal cu echivalentul drepturilor salariale de care a fost lipsit;
d) să dispună obligarea angajatorului la plata către angajat a unor daune compensatorii și morale;
e) să dispună obligarea angajatorului la plata către angajat a sumei necesare pentru consilierea psihologică de care angajatul are nevoie, pentru o perioadă rezonabilă stabilită de către medicul de medicină a muncii;
f) să dispună obligarea angajatorului la modificarea evidențelor disciplinare ale angajatului.
Ori de câte ori va constata săvârșirea unei fapte de hărțuire morală la locul de muncă, Consiliul aplică, în condițiile legii, oricare dintre măsurile prevăzute la alin. (2^1) lit. a) și e).
Constituie contravenție și se sancționează cu amendă de la 100.000 lei la 200.000 lei neaducerea de către angajator la îndeplinire a măsurilor dispuse de către Consiliu. Plata amenzii nu exonerează angajatorul de aducerea la îndeplinire a obligațiilor prevăzute la alin. (2^1).
EXEMPLE DE HĂRȚUIRE
– manifestarea sau diseminarea unui material ofensator sau cu conținut indecent;
– insinuări, batjocură, glume sau remarci obscene ori sexiste/rasiste/homofobe;
– folosirea unui limbaj ofensator în descrierea unei persoane cu dizabilitate sau ironizarea unei persoane cu dizabilitate;
– comentarii despre aspectul fizic sau caracterul unei persoane, de natură să cauzeze stânjeneală sau suferință;
– atenție nedorită, precum spionare, urmărire permanentă, șicanare, comportament exagerat de familiar sau atenție verbală ori fizică nedorită;
– efectuarea sau trimiterea de: apeluri telefonice, SMSuri, e-mailuri, mesaje pe rețelele sociale, faxuri sau scrisori nedorite, cu conotații sexuale, ostile sau care invadează viața privată a unei persoane;
– întrebări nejustificate, inoportune sau persistente despre vârsta, starea civilă, viața personală, interesele sau orientarea sexuală a unei persoane, ori întrebări similare despre originea rasială sau etnică a unei persoane, inclusiv despre cultura sau religia acesteia.
– avansuri sexuale nedorite, solicitări repetate de acordare a unei întâlniri, sau amenințări;
– sugestii privind faptul că favorurile sexuale îi pot aduce unei persoane promovarea profesională sau că, dacă aceasta nu le acordă, atunci cariera sa va avea de suferit;
– priviri insistente, gesturi grosolane, atingeri, apucări sau alte tipuri de contact corporal nenecesar, precum atingerea în treacăt de alte persoane;
– răspândirea de zvonuri malițioase sau insultarea unei persoane (în special pe motive de vârstă, rasă, căsătorie, parteneriat civil, sarcină și maternitate, sex, dizabilitate, și religie sau credință).
EXEMPLE DE EXPRESII UTILIZATE
pentru a scuza, a defini sau a face referire la comportamente sau situații existente între persoane la locul de muncă, acestea putând semnifica o persecutare ascunsă:
– „ciocnire între personalități” – pentru descrierea unei relații profesionale;
– „mult prea sensibilă” sau „care nu gustă glumele” sau „o problemă de atitudine” – pentru a caracteriza o persoană;
– „nu-i tolerează ușor pe proști”– pentru a descrie comportamentul unui coleg sau unui manager.
Dacă ai conștientizat, din cele de mai sus, că te confrunți cu hărțuirea morală la locul de muncă, iată care sunt pașii de urmat:
Primul pas este să ai o discuție amiabilă cu persoana care te hărțuiește și să îi pui în vedere să înceteze, pentru că, în caz contrar, încalcă legea;
Dacă nu ai curajul necesar pentru a-ți înfrunta în mod direct agresorul și pentru a avea o discuție cu acesta, iar actele de hărțuire morală la locul de muncă nu încetează, ai următoarele căi de acțiune, înainte de a te hotărî să depui o plângere oficială:
1. Verifică dacă angajatorul are o politică anti-hărțuire, care să fie accesibilă publicului larg, eventual pe pagina de internet a instituției. Departamentul de Resurse Umane îți poate oferi răspunsul la întrebare.
Știai că, potrivit legislației în vigoare, angajatorul are obligația de a introduce, în mod explicit, în regulamente interne, dispoziții cu privire la discriminare și la hărțuirea morală la locul de muncă?
Angajatorul trebuie să informeze angajații cu privire la drepturile acestora privind egalitatea de șanse și tratament în relațiile de muncă.
Angajatorul trebuie să aplice măsuri de prevenire și acțiune pentru eliminarea hărțuirii la locul de muncă, dar și să elaboreze programe de instruire și campanii de informare și conștientizare a angajaților despre acest fenomen.
Conform legislației în vigoare, societățile și companiile trebuie să introducă în Regulamentul intern clauze privind hărțuirea morală la locul de muncă. Aceste aspecte sunt verificate de către ITM.
2. Dacă regulamentul intern nu conține astfel de prevederi, ia legătura cu biroul de resurse umane și cu persoanele care asigură conducerea, informându-i cu privire la necesitatea de a introduce aceste prevederi în Regulamentul intern al instituției, precizând că, dacă din Regulamentul intern lipsesc astfel de prevederi, instituția respectivă este pasibilă de amendă. Totodată, ia legătura cu șeful persoanei care te hărțuiește și adresează-i rugămintea de a discuta cu cel/cea care te-a hărțuit, pentru a-și revizui comportamentul față de tine.
3. Dacă în Regulamentul intern al instituției în care lucrezi există prevederea referitoare la măsurile de prevenire și acțiune pentru combaterea hărțuirii morale la locul de muncă, în conținutul acesteia vei găsi opțiunile pe care le ai pentru a raporta hărțuirea.
Dacă, prin aceste discuții, nu reușești să schimbi modul de relaționare cu persoana care te hărțuiește la locul de muncă, poți recurge la formularea unei plângeri oficiale.
Victima formulează o plângere oficială
1. către conducerea instituției
2. către Consiliul Național privind Combaterea Discriminării
3. către instanța de judecată.
Angajatul care a devenit victimă a hărțuirii morale la locul de muncă trebuie să dovedească elementele hărțuirii morale, sarcina probei revenind angajatorului, în condițiile legii.
Intenția de a prejudicia prin acte sau fapte de hărțuire morală la locul de muncă nu trebuie dovedită!
Consecințele hărțuirii morale la locul de muncă
Consecințele psihologice și fizice ale hărțuirii morale la locul de muncă asupra victimei sunt cu adevărat devastatoare. Printre acestea se enumeră câteva simptome și patologii posibile care pot apărea: coșmaruri, anxietate, atacuri de panică, insomnie, probleme digestive, lipsă de concentrare etc.
La nivel profesional, afectează direct performanța celor hărțuiți, care pot întâmpina dificultăți în a-și desfășura munca corect. În alte cazuri, hărțuirea va determina persoana să decidă să-și părăsească funcția și să-și caute un alt loc de muncă.
La nivel psihologic, sănătatea mintală a persoanei hărțuite este cu adevărat afectată. Se pot dezvolta depresie sau anxietate, cu sentimente de eșec, neputință, frustrare și stima de sine scăzută.
De asemenea, este frecvent să se sufere de amorțeală sau insensibilitate la nivelul extremităților sau buzelor, oboseală continuă, greață, vărsături, dureri în piept și musculare, tremor, dificultăți de somn…
Sursa: https://anes.gov.ro/, https://legislatie.just.ro/
