Sponsorizarea
Potrivit art. 1 alin. (1) din Legea nr. 32/1994, sponsorizarea este actul juridic prin care două persoane convin cu privire la transferul dreptului de proprietate asupra unor bunuri materiale sau mijloace financiare pentru susținerea unor activități fără scop lucrativ desfășurate de una dintre părți, denumită beneficiarul sponsorizării.

La baza operațiunii de sponsorizare trebuie să stea un contract care se încheie obligatoriu în formă scrisă, din conținutul căruia nu trebuie să lipsească următoarele elemente:
  • obiectul sponsorizării;
  • valoarea care i se atribuie contractului;
  • durata sponsorizării;
  • drepturile și obligațiile părților implicate în actul de sponsorizare ca sponsor și ca beneficiar al acesteia.

Calitatea de sponsor poate fi deținută de orice persoană fizică sau juridică din România sau din străinătate care efectuează o sponsorizare în condițiile legii.

Calitatea de beneficiar al sponsorizării o pot avea:
  • orice persoană juridică fără scop lucrativ care desfășoară în România sau urmează să desfășoare o activitate în domeniile: cultural, artistic, educativ, învățământ, științific – cercetare fundamentală și aplicată, umanitar, religios, filantropic, sportiv, protecția drepturilor omului, medico-sanitar, asistență și servicii sociale, protecția mediului, social și comunitar, reprezentarea asociațiilor profesionale, precum și întreținere, restaurare, conservare și punere în valoare a monumentelor istorice;
  • instituțiile și autoritățile publice, inclusiv organele de specialitate ale administrației publice, pentru activitățile menționate mai sus;
  • emisiuni ori programe ale organismelor de televiziune sau radiodifuziune, precum și cărți ori publicații din domeniile prezentate anterior;
  • orice persoană fizică cu domiciliul în România a cărei activitate în unul dintre domeniile de mai sus este recunoscută de o persoană juridică fără scop lucrativ sau de o instituție publică ce activează în domeniul pentru care se solicită sponsorizarea.
De retinut:

În cazul în care obiectul sponsorizării îl reprezintă unul sau mai multe bunuri materiale, acestea vor fi evaluate la valoarea lor reală din momentul predării către beneficiar prin actul juridic încheiat (contractul de sponsorizare), adică valoarea de piață sau valoarea la care bunurile ce fac obiectul sponsorizării pot fi dobândite pe o piață liberă.
O condiție care trebuie îndeplinită în cazul unui contract de sponsorizare este ca sursa de proveniență a bunurilor materiale sau a mijloacelor financiare să nu fie de la buget. În acest sens, art. 3 alin. (1) din Legea nr. 32/1994 prevede că persoanele fizice sau juridice din România nu pot efectua activități de sponsorizare sau de mecenat din surse obținute de la buget.

Atenție!
Nu se acordă nicio facilitate fiscală în niciunul dintre următoarele cazuri:

  • sponsorizarea reciprocă între persoane fizice sau juridice;
  • sponsorizarea efectuată de rude ori afini până la gradul al patrulea inclusiv;
  • sponsorizarea unei persoane juridice fără scop lucrativ de către o altă persoană juridică ce o conduce sau o controlează direct.

Sponsorizarea în bani și/sau în bunuri materiale se consemnează în evidența contabilă a sponsorului și a beneficiarului sponsorizării, dacă prin lege aceștia au obligația organizării și conducerii contabilității proprii, pe baza documentelor care atestă efectuarea plății sau predarea, respectiv primirea bunurilor materiale.

Sursa: CECCAR

Contract de sponsorizare