Veniturile impozabile – sunt categoria de venituri supuse impozitarii si includ atat veniturile in bani cat si echivalentul in lei al veniturilor in natura. Conform Legii 227/2015 privind Codul Fiscal cu modificarile si completarile ulterioare, acestea pot fi:

  • venituri din activitati independente, definite conform art.67 ;
  • venituri din salarii si asimilate salariilor, definite conform art.76 ;
  • venituri din cedarea folosintei bunurilor, definite conform art.83 ;
  • venituri din investitii, definite conform art.91 ;
  • venituri din pensii, definite conform art.99 ;
  • venituri din activitati agricole, silvicultura si piscicultura, definite conform art. 103 ;
  • venituri din premii si din jocuri de noroc, definite conform art.108 ;
  • venituri din transferul proprietatilor imobiliare, definite conform art.111 ;
  • venituri din alte surse, definite conform art.114 si art.117.

În categoria veniturilor se includ atât sumele sau valorile încasate sau de încasat în nume propriu din activități curente, cât şi câştigurile din orice alte surse.
Activitățile curente sunt orice activități desfăşurate de o entitate, ca parte integrantă a obiectului său de activitate, precum şi activitățile conexe acestora.
Veniturile din activități curente se pot regăsi sub diferite denumiri, cum ar fi: vânzări, prestări de servicii, comisioane, redevențe, chirii, subvenții, dobânzi, dividende.
Câştigurile reprezintă creşteri ale beneficiilor economice care pot apărea sau nu ca rezultat din activitatea curentă, dar nu diferă ca natură de veniturile din această activitate. În contul de profit şi pierdere, câştigurile sunt prezentate, de regulă, la valoarea netă, exclusiv cheltuielile aferente, la elementul „Alte venituri din exploatare”.

Sumele colectate de o entitate în numele unor terțe părți, inclusiv în cazul contractelor de agent, comision sau mandat comercial încheiate potrivit legii, nu reprezintă venit din activitatea curentă, chiar dacă din punct de vedere al taxei pe valoarea adăugată persoanele care acționează în nume propriu sunt considerate cumpărători revânzători. În această situație, veniturile din activitatea curentă sunt
reprezentate de comisioanele cuvenite.
Suma veniturilor rezultate dintr‐o tranzacție este determinată, de obicei, printr‐un acord între vânzătorul şi cumpărătorul/utilizatorul activului, ținând cont de suma oricăror reduceri comerciale.

Contabilitatea veniturilor se ține pe feluri de venituri, după natura lor, astfel:

a) venituri din exploatare; şi
b) venituri financiare.

Venituri din exploatare

Veniturile din exploatare cuprind:

a) venituri din vânzarea de produse şi mărfuri, precum şi prestări de servicii. În această categorie se includ şi veniturile realizate din vânzarea de locuințe de către entitățile ce au ca activitate principală obținerea şi vânzarea de locuințe;
b) venituri aferente costului producției, reprezentând variația în plus (creştere) sau în minus (reducere) dintre valoarea la cost de producție efectiv a stocurilor de produse şi servicii în curs de execuție de la sfârşitul perioadei şi valoarea stocurilor inițiale ale produselor şi serviciilor în curs de execuție, neluând în calcul ajustările pentru depreciere reflectate;
c) venituri din producția de imobilizări, reprezentând costul lucrărilor efectuate de entitate pentru ea însăşi, care se înregistrează ca imobilizări corporale şi necorporale;
d) venituri din subvenții de exploatare, reprezentând subvențiile pentru acoperirea diferențelor de preț şi pentru acoperirea pierderilor, precum şi alte subvenții de care beneficiază entitatea;
e) alte venituri din exploatarea curentă, cuprinzând veniturile din creanțe recuperate, penalități contractuale, datorii prescrise, scutite sau anulate potrivit legii, precum şi alte venituri din exploatare.

Veniturile financiare

Veniturile financiare cuprind:

a) venituri din imobilizări financiare;
b) venituri din investiții pe termen scurt;
c) venituri din investiții financiare cedate;
d) venituri din diferențe de curs valutar;
e) venituri din dobânzi;
f) venituri din sconturi primite în urma unor reduceri financiare;
g) alte venituri financiare.

În cazul vânzării imobilizărilor financiare, pe seama veniturilor se înregistrează prețul de vânzare al acestora.
În cazul vânzării investițiilor pe termen scurt la un preț de cesiune mai mare decât valoarea lor contabilă, pe seama veniturilor se înregistrează câştigul rezultat din vânzarea acestora.
Pe seama veniturilor financiare (contul 768 „Alte venituri financiare”) se recunosc diferența dintre valoarea imobilizărilor financiare dobândite şi valoarea neamortizată a imobilizărilor care au constituit obiectul participării în natură la capitalul altor entități, precum şi diferența dintre valoarea
participațiilor primite ca urmare a participării cu creanțe la capitalul altor entități şi valoarea nominală a creanțelor care fac obiectul participației, la data dobândirii acelor titluri. Similar se înregistrează şi valoarea titlurilor primite fără plată, potrivit legii.

Sumele care, potrivit Reglementărilor contabile conforme cu directivele europene, aprobate prin Ordinul ministrului finanțelor publice nr. 3.055/2009, cu modificările şi completările ulterioare, au fost reflectate în contul 106 „Rezerve”, reprezentând diferența dintre valoarea acțiunilor
dobândite şi valoarea neamortizată a imobilizărilor care au constituit obiectul participării în natură la capitalul entităților la care se dețin respectivele titluri se reiau la venituri (contul 768 „Alte venituri financiare”) la data scoaterii din evidență a respectivelor titluri.

Venituri din prestarea de servicii

Veniturile din prestări de servicii se înregistrează în contabilitate pe măsura efectuării acestora. Prestarea de servicii cuprinde inclusiv executarea de lucrări şi orice alte operațiuni care nu pot fi considerate livrări de bunuri.
Stadiul de execuție al lucrării se determină pe bază de situații de lucrări care însoțesc facturile, procese‐verbale de recepție sau alte documente care atestă stadiul realizării şi recepția serviciilor prestate.
În cazul lucrărilor de construcții, recunoaşterea veniturilor se face pe baza actului de recepție semnat de beneficiar, prin care se certifică faptul că executantul şi‐a îndeplinit obligațiile în conformitate cu prevederile contractului şi ale documentației de execuție.
Contravaloarea lucrărilor nerecepționate de beneficiar până la sfârşitul perioadei se evidențiază la cost, în contul 332 „Servicii în curs de execuție”, pe seama contului 712 „Venituri aferente costurilor serviciilor în curs de execuție”.
În cazul în care prețul de vânzare include o valoare distinctă, specificată contractual, destinată prestării ulterioare de servicii (de exemplu, asistența tehnică şi perfecționarea produsului după vânzarea unui program informatic), acea sumă este amânată (contul 472 „Venituri înregistrate în avans”) şi
recunoscută ca venit pe parcursul perioadei în care se prestează serviciile, dar nu mai târziu de încheierea perioadei pentru care a fost contractată prestarea ulterioară de servicii.

Venituri din vânzări de bunuri

În contabilitate, veniturile din vânzări de bunuri se înregistrează în momentul predării bunurilor către cumpărători, al livrării lor pe baza facturii sau în alte condiții prevăzute în contract, care atestă transferul dreptului de proprietate asupra bunurilor respective, către clienți.

Veniturile din vânzarea bunurilor se recunosc în momentul în care sunt îndeplinite următoarele condiții:

a) entitatea a transferat cumpărătorului riscurile şi avantajele semnificative care decurg din proprietatea asupra bunurilor;
b) entitatea nu mai gestionează bunurile vândute la nivelul la care ar fi făcut‐o, în mod normal, în cazul deținerii în proprietate a acestora şi nici nu mai deține controlul efectiv asupra lor;
c) mărimea veniturilor poate fi evaluată în mod credibil;
d) este probabil ca beneficiile economice asociate tranzacției să fie generate către entitate; şi
e) costurile tranzacției pot fi evaluate în mod credibil.

Evaluarea momentului în care o entitate a transferat cumpărătorului riscurile şi avantajele semnificative aferente dreptului de proprietate asupra bunurilor impune o examinare a circumstanțelor în care s‐a desfăşurat tranzacția. În cele mai multe cazuri, transferul riscurilor şi avantajelor aferente
dreptului de proprietate coincide cu transferul titlului legal de proprietate sau cu trecerea bunurilor în posesia cumpărătorului. Acesta este cazul celor mai multe vânzări cu amănuntul. În alte cazuri, transferul riscurilor şi avantajelor aferente dreptului de proprietate apare într‐un moment diferit de cel al transferului titlului legal de proprietate sau de cel al trecerii bunurilor în posesia cumpărătorului. Dacă o entitate păstrează doar un risc nesemnificativ aferent dreptului de proprietate, atunci tranzacția reprezintă o vânzare şi veniturile sunt recunoscute. De exemplu, un vânzător poate păstra titlul de proprietate asupra bunurilor doar pentru a se asigura că va încasa suma care se datorează. Într‐un asemenea caz, dacă entitatea a transferat riscurile şi beneficiile semnificative aferente dreptului de proprietate, tranzacția este o vânzare şi veniturile sunt recunoscute. Un alt exemplu când entitatea păstrează doar un risc nesemnificativ aferent dreptului de proprietate poate fi o vânzare cu amănuntul, cu o clauză de returnare a banilor în cazul în care clientul nu este satisfăcut. În asemenea cazuri, veniturile sunt recunoscute în momentul vânzării, presupunându‐se că vânzătorul poate estima în mod fiabil retururile viitoare şi poate recunoaşte un provizion aferent retururilor pe baza experienței anterioare şi a altor factori relevanți.

O promisiune de vânzare nu generează contabilizarea de venituri.

Pentru bunurile livrate în baza unui contract de consignație, se consideră că livrarea bunurilor de la consignant la consignatar are loc la data la care bunurile sunt livrate de consignatar clienților săi.

Pentru bunurile transmise în vederea testării sau a verificării conformității, se consideră că transferul proprietății bunurilor a avut loc la data acceptării bunurilor de către beneficiar. Bunurile transmise în vederea verificării conformității sunt bunurile oferite de furnizor clienților, aceştia având dreptul fie să le achiziționeze, fie să le returneze furnizorului. Contractul aferent bunurilor livrate în vederea testării este un contract provizoriu prin care vânzarea efectivă a bunurilor este condiționată de obținerea de rezultate satisfăcătoare în urma testării de către clientul potențial, testare ce are scopul de a stabili că bunurile au caracteristicile solicitate de clientul respectiv.
Pentru stocurile la dispoziția clientului, se consideră că transferul proprietății bunurilor are loc la data la care clientul intră în posesia bunurilor. Stocurile la dispoziția clientului reprezintă o operațiune potrivit căreia furnizorul transferă regulat bunuri într‐un depozit propriu sau într‐un depozit al clientului, prin care transferul proprietății bunurilor intervine, potrivit contractului, la data la care clientul scoate bunurile din depozit, în principal pentru a le utiliza în procesul de producție.

Venituri din redevențe, chirii, dobânzi şi dividende
 Veniturile din redevențe, chirii, dobânzi şi dividende se recunosc astfel:

a) dobânzile se recunosc periodic, în mod proporțional, pe măsura generării venitului respectiv, pe baza contabilității de angajamente;
b) redevențele şi chiriile se recunosc pe baza contabilității de angajamente, conform contractului;
c) dividendele se recunosc atunci când este stabilit dreptul acționarului de a le încasa.