Întocmirea situațiilor financiare este precedată de efectuarea unor lucrări contabile cu caracter preliminar. Aceste lucrări preliminare efectuate pentru închiderea
exerciţiului financiar sunt structurate astfel:

1. Stabilirea balanţei conturilor înainte de inventariere

– potrivit Legii nr. 82/1991, balanța de verificare se întocmește cel puțin la încheierea exercițiului financiar, la termenele de întocmire a situațiilor financiare, a raportărilor contabile, precum și la finele perioadei pentru care entitatea trebuie să întocmească declarația privind impozitul pe profit/venit.Aceasta reprezintă un instrument de verificare a soldurilor contabile, adică trebuie să reflecte operațiunile economice și financiare reale consemnate în documentele justificative și înregistrate în concordanță cu normele metodologice de utilizare a conturilor.

Pentru controlul exactității datelor înregistrate în conturi se întocmește balanța înainte de inventarierea patrimoniului, care pregătește datele de referință necesare comparării soldurilor contabile cu rezultatele inventarierii.

Balanţa de verificare poate fi:
√ Cu patru egalităţi
√ Cu cinci egalităţi
√ Cu şase egalităţi

2. Inventarierea generală a activelor şi a datoriilor

– odată cu încheierea exercițiului financiar, în vederea întocmirii situațiilor financiare, un rol important îl are inventarierea elementelor de natura activelor, datoriilor și capitalurilor proprii, prin intermediul căreia se realizează o verificare a modului de gestionare a patrimoniului și se stabilește situația patrimonială reală a entității.

Norme specifice:

√ Legea contabilității nr. 82/1992 cu modificările și completările ulterioare;
√ Ordin nr. 2861/2009 pentru aprobarea Normelor privind organizarea și efectuarea inventarierii elementelor de natura activelor, datoriilor și capitalurilor proprii
√ OMFP nr. 1802/2014 pentru aprobarea Reglementărilor contabile privind situațiile financiare anuale individuale și situațiile financiare anuale consolidate

Inventarierea patrimoniului:
√ Este obligatorie;

Când se realizează:
-cu ocazia încheierii exercițiului financiar.

Cu cine se face: (OMFP nr 2861/2009):
– salariați proprii,
-persoane fizice sau juridice cu pregătire corespunzătoare,
– administratorii.

√ Organizarea procesului (OMFP nr 2861/2009):
√ Documente întocmite cu ocazia inventarieii: (OMFP nr 2861/2009):
Listele de inventariere
Procesul verbal privind rezultatele inventarierii
Registrul-inventar

3. Contabilitatea operaţiilor de regularizare a inventarului

– odată stabilite rezultatele inventarierii și plusurile și minusurile de inventar, se procedează la înregistrarea și decontarea lor.În situația constatării unor plusuri în gestiune, bunurile respective se evaluează și se înregistrează în contabilitate la costul lor de achiziție, în funcție de prețul pieței la data constatării sau de costul de achiziție al bunurilor similare.

Bunurile constatate lipsă la inventariere se evaluează și se înregistrează în contabilitate la valoarea contabilă. Scăderea din contabilitate a unor pagube care nu se datorează culpei unei persoane se face în baza aprobării ordonatorului de credite respectiv, cu avizul ordonatorului de credite ierarhic superior.

În funcţie de natura structurilor de activ şi de datorii inventariate, regularizarea diferenţelor de inventar generează următoarele tipuri de înregistrări:

a) Plusurile de active imobilizate, la valoarea de inventar:
20,21,23 = 475

b) Plusurile de stocuri cumpărate:
30, 31, 35, 36, 37 = 60

În cazul plusurilor de stocuri privind produsele şi producţia în curs de execuţie, înregistrarea este de forma:
33,34 = 711

c) Plusurile de investiţii financiare pe termen scurt:
50 = 768

d) Plusurile constatate la inventarierea casieriei la societăţile cu capital privat:
531=7588
Pentru minusurile de inventar neimputabile, cu excepţia minusurilor de casă, înregistrările sunt de sens invers faţă de cele prezentate în cazul
plusurilor, iar în cazul activelor imobilizate tipul de înregistrare este:
% = 20,21,23
28x
6583
Concomitent se mai înregistrează imputarea la valoarea de înlocuire la data constatării pagubei:
4282 sau 461 = 7581
Pentru bunurile lipsă sau depreciate calitativ, peste normele legale, neimputabile, constatate pe bază de inventariere, se ajustează TVA:
635 = 4426

4. Stabilirea balanţei conturilor după inventariere

După efectuarea inventarierii și contabilizării regularizărilor de inventar se întocmește o nouă balanță a conturilor.

Funcţia acesteia se manifestă cu precădere pentru pregătirea informaţiei necesare determinării rezultatului exerciţiului şi pentru
asigurarea suportului informaţional necesar redactării situațiilor financiare.

5. Determinarea rezultatului exerciţiului şi distribuirea profitului sau finanţarea pierderii

 

– potrivit Legii nr. 82/1991, în contabilitate, profitul/pierderea se stabilește cumulat de la începutul exercițiului financiar.Închiderea conturilor de venituri și cheltuieli se face de regulă la sfârșitul exercițiului financiar, prin următoarele înregistrări:

6. Întocmirea situaţiilor financiare-

lucrările de completare a situaţiilor financiare reprezintă, prin conţinutul lor, în cea mai mare parte operaţii de prelucrare şi transcriere a datelor din situaţiile financiare precedente din balanţa conturilor. Sunt avute în vedere, de asemenea, și o serie de alte informații interne și externe entității.

7. Auditarea sau verificarea situaţiilor financiare

-in funcție de categoria de entitate raportul de audit conţine:
a) o introducere care identifică cel puţin situaţiile financiare care fac obiectul auditului statutar, împreună cu cadrul de raportare financiară care a fost aplicat la întocmirea acestora;
b) o descriere a domeniului de aplicare al auditului statutar, care identifică cel puţin standardele de audit conform cărora a fost efectuat auditul statutar; c) o opinie de audit care este fără rezerve, cu rezerve sau contrară şi care prezintă clar punctul de vedere al auditorului statutar cu privire
la următoarele:
(i) dacă situaţiile financiare anuale oferă o imagine fidelă, în conformitate cu cadrul relevant de raportare financiară; şi
(ii) după caz, dacă situaţiile financiare anuale sunt conforme cerinţelor legale aplicabile.
Dacă auditorul statutar nu este în măsură să emită o opinie de audit, raportul menţionează imposibilitatea emiterii unei astfel de opinii;
d) o menţiune privind aspectele asupra cărora auditorul statutar atrage atenţia prin evidenţiere, fără ca opinia de audit să fie cu rezerve;
e) opinia şi declaraţia

8. Adoptarea, semnarea şi publicarea situaţiilor financiare anuale

-Situațiile financiare anuale se semnează de:
√ persoanele abilitate potrivit legii;
√ administrator sau persoana ce are obligația gestionării entității.

Conform art. 29 și 30 din Legea 82/1991 republicată cu modificările și completările ulterioare situațiile financiare anuale vor fi însoțite de:

√ raportul administratorilor
√ raportul de audit sau raportul comisiei de cenzori (după caz)
√ propunerea de distribuire a profitului sau de acoperire a pierderii contabile
√ o declarație scrisă a persoanelor prevăzute la art 10 alin (1) din Legea 82/1991 republicată cu modificările și completările ulterioare prin care acestea își asumă răspunderea pentru întocmirea situațiilor financiare anuale și confirmă că:
a) politicile contabile utilizate la întocmirea situațiilor financiare anuale sunt în conformitate cu reglementările contabile aplicabile
b) situațiile financiare anuale oferă o imagine fidelă a poziției financiare, a performanței financiare și a celorlalte informații referitoare la activitatea desfășurată
c) persoana juridică își desfășoară activitatea în condiții de continuitate.