Limita de poprire a veniturilor: Reglementări actuale și drepturile debitorului

Poprirea veniturilor este o măsură legală prin care o parte din salariul sau alte venituri ale unei persoane este reținută pentru a acoperi datorii restante. Aceasta este reglementată prin Codul de procedură civilă, care stabilește limitele popririi și veniturile exceptate, astfel încât debitorul să poată avea un trai minim decent.

1. Ce este poprirea veniturilor?

Poprirea este o formă de executare silită, impusă de:

  • Executorii judecătorești, în urma unei hotărâri definitive;
  • Fisc (ANAF), pentru impozite și taxe restante;
  • Bănci și alți creditori, pentru datorii neachitate.

În cazul popririi, sumele reținute sunt virate direct creditorului, fie de angajator, fie de instituția care efectuează plata veniturilor.

2. Limita de poprire a veniturilor conform legislației actuale

2.1. Poprirea pentru datorii civile

Conform art. 729 din Codul de procedură civilă, reținerile lunare nu pot depăși:

  • O treime (1/3) din venitul net, dacă poprirea este pentru o singură datorie.
  • Jumătate (1/2) din venitul net, dacă există mai multe popriri simultane.

Exemplu: Dacă un angajat are un salariu net de 6.000 lei și o singură poprire, se poate reține maximum 2.000 lei pe lună. Dacă există mai multe popriri, reținerea poate ajunge la 3.000 lei.

2.2. Poprirea pentru pensii de întreținere (obligații alimentare)

Dacă poprirea este stabilită pentru pensia alimentară a unui minor, limitele reținerilor sunt mai mari:

  • Cel mult 50% din venitul net.

Această prevedere are ca scop protejarea interesului superior al copilului.

2.3. Poprirea pentru datorii fiscale (ANAF, taxe și impozite restante)

Conform art. 236 din Codul de procedură fiscală, poprirea veniturilor pentru obligații către stat este limitată la:

  • Cel mult o treime (1/3) din venitul net lunar.
  • Cel mult jumătate (1/2) din venitul net lunar, dacă există și alte popriri.

3. Venituri exceptate de la poprire

Conform art. 729 alin. (7) din Codul de procedură civilă, anumite venituri nu pot fi poprite, indiferent de natura datoriei:

  • Alocațiile pentru copii;
  • Indemnizațiile pentru incapacitate temporară de muncă (concedii medicale);
  • Ajutoarele pentru deces;
  • Diurnele de deplasare;
  • Indemnizațiile pentru handicap;
  • Compensațiile pentru concediere.

Notă: În cazul pensiilor, poprirea nu poate reduce suma rămasă sub jumătate din pensia minimă garantată, conform Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice.

4. Obligațiile angajatorului în cazul unei popriri

Angajatorul are următoarele obligații:
✔️ Reținerea sumelor stabilite conform limitelor legale și virarea acestora către creditor.
✔️ Informarea executorului sau a instituției care a emis poprirea despre orice schimbare a raporturilor de muncă (ex. încetarea contractului, reducerea salariului).
✔️ Respectarea confidențialității în ceea ce privește datele personale ale angajatului poprit.

Dacă angajatorul nu respectă obligațiile impuse de poprire, poate fi sancționat conform legii.

5. Cum poate fi contestată o poprire?

Debitorii pot lua măsuri legale dacă poprirea este aplicată greșit sau depășește limitele legale:
✅ Depunerea unei contestații la executare – în termen de 15 zile de la primirea notificării de poprire, la instanța de judecată.
✅ Solicitarea eșalonării plății – în cazul datoriilor fiscale, ANAF permite reeșalonarea datoriei printr-un plan de plată.
✅ Negocierea directă cu creditorul – pentru achitarea datoriei pe alte căi și ridicarea popririi.

6. Concluzie

Legislația românească stabilește limite clare pentru poprirea veniturilor, protejând dreptul debitorilor la un nivel minim de trai. Reținerile nu pot depăși 50% din venit, iar anumite venituri sunt exceptate de la poprire. Angajatorii trebuie să respecte obligațiile impuse, iar persoanele afectate de o poprire pot solicita clarificări sau contestații în instanță dacă se consideră nedreptățiți.